Omule,teatrul e lucrul de care nu poti sa te plictisesti. Cel putin,asta cred eu. Are si Giurgiu teatru..si cred ca e singurul lucru cu care ne putem mandri in orasul asta uitat de lume.
Pai,sa vedem..actorii aia, stau toata ziua intr-o sala,repeta,au grija sa nu greseasca nimic.Si toate astea pentru ce? Pentru noi oameni buni,pentru noi,cei care venim la teatru.
Eu una,am teatrul in suflet de mica. De cand eram la gradinita,si mergeam cu doamna educatoare la teatru sa spunem poezii,aveam atatea emotii..si eram fericita ca o sa urc pe scena si ca o sa ma simt ca o mica actrita. Am crescut..si acum in prezent,nu ma mai opresc. Merg la teatru in continuu..si nu mi-e rusine cu chestia asta. Prefer sa merg acolo,sa vad niste oameni simpli,blanzi,calmi,cu bun simt care au rabdare cu publicul si care fac eforturi pentru ca noi sa plecam cu zambetul pe buze de acolo,decat sa merg la discoteca,bar sau mai stiu eu ce. Oamenii aia,sunt pur si simplu speciali. Cativa actori,pe care ii am in suflet..nu o sa ii uit toata viata mea. Ii respect si le multumesc mult ca mereu imi provoaca durere sau fericire,prin rolurile pe care le joaca. Sunt sigura ca,intr-o buna zi,dorinta mea o sa se indeplineasca..si voi ajunge sa joc macar cu unul dintre ei pe scena,sa fiu acolo..sa simt ceea ce simt si ei atunci cand urca acolo ca niste adevarati actori. Respect pentru Teatrul Valah Giurgiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu