marți, 16 februarie 2010

Obsedati de tigari!


Da baaaiii,sunteti total disperati. "Hai ma sa fumam,ca suntem mai smecheri daca facem asta!". Cum Dumnezeului puteti face asa ceva ma? Voi nu va ganditi la sanatatea voastra,la plamanii vostri? Nu va pasa!Pana si p'aia de 11-12 ani ii vad fumand pe la colturi. Peste 2-3 ani,sunteti terminati din cauza fumului. Sa nu credeti ca aveti lumea la picioare daca fumati..sau ca sunteti cei mai tari. 85% din copiii din Giurgiu fumeaza in disperare. Nu e bine! Si plus ca acum sunteti dependenti..cand nu mai rezistati,fuga,fuga in baie la scoala..trageti un fum,ca nu va puteti abtine,mergeti in clasa..si asteptati a doua pauza ca sa faceti acelasi lucru. Nu se poate. Mai mirositi si de la un km a tigari. Da-o naibii de treaba!
Stop fumatului!

luni, 15 februarie 2010

Ce faci bai Mishu?Ai mai imbatranit cu un an?


La multi ani mai Bendeacule. Sa ne traiesti mult si sa fii sanatos. Te iubim din suflet!

duminică, 14 februarie 2010

Ce-i aia teatru?


Omule,teatrul e lucrul de care nu poti sa te plictisesti. Cel putin,asta cred eu. Are si Giurgiu teatru..si cred ca e singurul lucru cu care ne putem mandri in orasul asta uitat de lume.
Pai,sa vedem..actorii aia, stau toata ziua intr-o sala,repeta,au grija sa nu greseasca nimic.Si toate astea pentru ce? Pentru noi oameni buni,pentru noi,cei care venim la teatru.
Eu una,am teatrul in suflet de mica. De cand eram la gradinita,si mergeam cu doamna educatoare la teatru sa spunem poezii,aveam atatea emotii..si eram fericita ca o sa urc pe scena si ca o sa ma simt ca o mica actrita. Am crescut..si acum in prezent,nu ma mai opresc. Merg la teatru in continuu..si nu mi-e rusine cu chestia asta. Prefer sa merg acolo,sa vad niste oameni simpli,blanzi,calmi,cu bun simt care au rabdare cu publicul si care fac eforturi pentru ca noi sa plecam cu zambetul pe buze de acolo,decat sa merg la discoteca,bar sau mai stiu eu ce. Oamenii aia,sunt pur si simplu speciali. Cativa actori,pe care ii am in suflet..nu o sa ii uit toata viata mea. Ii respect si le multumesc mult ca mereu imi provoaca durere sau fericire,prin rolurile pe care le joaca. Sunt sigura ca,intr-o buna zi,dorinta mea o sa se indeplineasca..si voi ajunge sa joc macar cu unul dintre ei pe scena,sa fiu acolo..sa simt ceea ce simt si ei atunci cand urca acolo ca niste adevarati actori. Respect pentru Teatrul Valah Giurgiu!

Nah ca m-am facut si cu blog!


Bun venit! Sper sa va placa!So, daca tot e febra asta a blogurilor,de ce sa nu-mi fac si eu?Zis si facut. Faptul ca Aurelia m-a tocit la cap sa-mi fac,nu se mai pune:)). Deci,sa vedem ce iese..e un blog..ca toate celelalte,nimic special. Ehh,de obicei la mine primul post nu are multe cuvinte:)). Aici sunt,la un click distanta. Va astept. Si multumesc inca o data Aureliei ca m-a convins sa intru in lumea asta a blogului.